Despre învățare

Încep povestea de departe. Era prin anul 2016 când am fost la o săptâmână de training pe coaching. De dimineață până seară învățam să adresăm întrebări, testam tehnici unii pe alții, jucam rolul ba de coach, ba de client. Nu eram deloc conectată la lumea externă, căci acest proces m-a prins atât de mult, încât și în pauze eram tot cu gândul la coaching.

Apoi am ieșit din training și am plecat deodată în vizită la o prietenă de-a mea. Atunci probabil am fost cea mai rea prietenă ever. Am început să îi fac coaching necerut la fiecare pas. Țin minte și momentul când un prieten de-al ei m-a întrebat direct de ce sunt așa de rea. Eu, care mă consideram tot timpul om bun, m-am rușinat și m-am înfuriat pe el. Idee nu am ce i-am răspuns, nu mai țin minte. Pe atunci însă eram sigură că nu fac nimic rău, „eu doar ajut”. Apoi, peste ceva timp, când am văzut dintr-o parte acest comportament, am putut să-mi explic ce am făcut eu atunci.

Azi discutam cu o prietenă de-a mea. Mai în bârfă, mai în serios, spuneam că probabil le este tare greu bărbaților din cupluri după ce femeia lui merge la un curs de numerologie, psihologie, psihosomatică, etc. Fac apoi și ele ceea ce am făcut eu atunci. (Aici era într-un context anume discuția. Nu generalizez.)

Este nevoie de mult timp pentru a integra o informație pe care o înveți. Este nevoie de multă putere pentru a rămâne singur cu această informație fără a invita în ea prieteni, părinți, parteneri. Este nevoie de multă înțelepciune pentru a folosi informația pe care o cunoști doar în favoarea omului care a cerut informația. Cu accent pe: ”doar în favoarea omului” și ”care a cerut”.

”În favoarea omului” – adică nu în favoarea ta, pentru a arăta ce știi, pentru a reduce din neputința ta pe care o simți lângă neputința altui om, sau pentru a reduce din durerea ta pe care o simți când omul povestește despre durerea lui. Învață să nu ajuți sau să ajuți cu ce poți. Învață să vezi linia până unde poți și de unde nu mai poți ajuta.

”Care a cerut” – oferă dacă omul cere. Dacă nu a cerut și îi dai omului ceva, atunci îți îndeplinești de fapt propria nevoie asunsă.

Desigur că orice început este tare curios și plin de entuziasm și îți poți dori să explorezi o temă care îți place mult. Păstrează această energie. Ea poate fi combustibil pentru a ajunge să devii specialist tare bun. Cere oamenilor să se lase cercetați de către tine. Poți spune ”Îmi dai voie, te rog, să testez pe tine o tehnică pe care am învățat-o? Este atât de interesantă pentru mine.” Și aici se face echilibru. Nu mai dai nimic cu forța, ci primești spațiu pentru cercetarea ta.

Trăim vremuri interesante, avem tare mulți oameni care cunosc tehnici de lucru cu sufletul. Apoi va veni și timpul când clientul va căuta nu doar tehnica, dar și etică și respect. Și lucrurile se vor limpezi. Apoi vor apărea alte nuanțe.

Așa creștem. Pulsăm, pulsăm, trăim.